”Nu vrem să fim americani”, afirmă partidele politice din parlamentul Groenlandei

Partidele politice din Groenlanda și-au exprimat vineri unitatea, ca răspuns la declarațiile recente ale președintelui american Donald Trump referitoare la teritoriul semiautonom din componența Danemarcei, relatează DPA și AFP, citate de Agerpres.

''Nu vrem să fim americani, nu vrem să fim danezi, vrem să fim groenlandezi'', indică într-o declarație comună cele cinci partide din parlamentul Groenlandei (Inatsisartut), conform Agerpres.

În aceeași declarație, partidele semnatare cer Washingtonului să pună capăt ''desconsiderării țării'' lor și subliniază că ''viitorul Groenlandei trebuie să fie decis de poporul groenlandez''.

Vineri, președintele SUA Donald Trump și-a reiterat pretențiile referitoare la Groenlanda. Adresându-se jurnaliștilor la un eveniment găzduit de Casa Albă, el a spus că Washingtonul va face ''ceva'' referitor la Groenlanda. ''Pentru că dacă noi nu facem ceva, Rusia sau China vor prelua Groenlanda și nu vrem să avem Rusia sau China ca vecin'', a afirmat liderul american.

Trump a repetat că dorește să aducă Groenlanda sub controlul SUA și a adus drept argumente importanța strategică a insulei și prezența crescândă a navelor ruse și chineze în regiune.

Pretențiile liderului american au fost respinse ferm de guvernul danez, premierul Mette Frederiksen avertizând că un atac al SUA asupra Groenlandei ar conduce la sfârșitul NATO.

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, afirmase miercuri că președintele Donald Trump studiază 'activ', împreună cu echipa sa, posibilitatea ca SUA să cumpere Groenlanda.

Cumpărarea insulei 'este un lucru despre care președintele (Trump) și echipa sa de securitate națională discută activ', declarase într-o conferință de presă Karoline Leavitt.

Groenlanda face parte din Danemarca de peste 600 de ani, iar în prezent are un statut de teritoriu semiautonom. Această insulă întinsă, dar care numără doar aproximativ 56.000 de locuitori, are o economie dependentă de pescuit și este finanțată masiv de guvernul de la Copenhaga, cu aproximativ un miliard de dolari pe an, echivalentul a aproximativ jumătate din bugetul său, deși dispune de mari resurse naturale, inclusiv petrol și gaze naturale.